Virginia, Burley și Oriental: cele trei soiuri de bază

Aproape tot tutunul pentru țigări din lume vine din trei soiuri: Virginia, Burley și Oriental. Diferențele dintre ele nu vin din plantă, ci din felul în care frunza este uscată după recoltare.

De ce contează uscarea, nu soiul

Frunza proaspătă conține apă, amidon și zaharuri. Ce se întâmplă cu ele în timpul uscării decide aproape tot ce se simte mai târziu. Trei metode de uscare au dat trei tipuri de tutun.

Virginia — uscat cu aer cald

Numit și „flue-cured", după țevile prin care circulă aerul cald în hala de uscare.

Frunza se usucă în câteva zile, la căldură controlată. Procesul este suficient de rapid încât zaharurile naturale din frunză să rămână în ea, în loc să fie consumate.

Cum arată: de la galben pai până la portocaliu-auriu. Este cel mai deschis la culoare dintre cele trei.

Ce aduce: conținutul ridicat de zaharuri. Arde mai uniform și dă un fum mai puțin aspru decât celelalte.

Unde se folosește: este baza majorității amestecurilor. În Marea Britanie, țigările tradiționale sunt făcute aproape numai din Virginia.

Burley — uscat la aer

Frunza se atârnă în hale deschise și se usucă lent, săptămâni întregi, fără sursă de căldură.

Uscarea lentă consumă aproape tot zahărul din frunză. Rezultatul este un tutun „uscat" în sens chimic, nu doar fizic.

Cum arată: de la bej la maro-ciocolatiu. Vizibil mai închis decât Virginia.

Ce aduce: două lucruri. Primul, un gust mai sec, cu notă de nucă. Al doilea, și mai important industrial: pentru că nu mai are zahăr propriu, Burley absoarbe foarte bine soluțiile adăugate. Este frunza pe care se construiește aroma unui amestec.

Unde se folosește: în amestecurile de tip american, de regulă în proporție mai mică decât Virginia.

Oriental — uscat la soare

Numit și turcesc. Se cultivă în Balcani, Turcia și Grecia, pe soluri sărace, iar frunzele rămân mici — uneori de câțiva centimetri.

Se usucă întinse la soare, cel mai simplu dintre procedee.

Cum arată: frunze mici, de la galben la maro-roșcat, neuniforme ca mărime.

Ce aduce: aroma. Are cel mai puțin zahăr și cea mai mică proporție de nicotină dintre cele trei, dar cel mai pronunțat caracter propriu. Se folosește în cantitate mică tocmai pentru că este puternic ca parfum.

Unde se folosește: 5–20% dintr-un amestec american tipic.

De ce nu se folosește niciunul singur

Fiecare are o lipsă pe care o acoperă celelalte două.

• Virginia singur arde bine, dar este plat ca și caracter.

• Burley singur este sec și aspru, și are nevoie de ceva care să ardă mai uniform.

• Oriental singur ar fi prea intens ca aromă, și arde greu.

Amestecul nu este o economie, este o necesitate tehnică. Ce iese din combinarea lor este explicat în articolul despre American Blend.

Ce nu spune soiul

Nu spune calitatea. Un Virginia din frunze de jos, recoltate târziu, este mai slab decât un Burley bun. Ce se verifică de fapt este în ghidul despre cum recunoști un tutun bun.

Nu spune nici tăietura. Același soi se taie în orice lățime — vezi articolul despre tăietura în milimetri.

Pe scurt

• Diferența dintre soiuri vine din metoda de uscare, nu din plantă.

• Virginia: uscat cu aer cald, păstrează zaharurile, culoare deschisă, arde uniform.

• Burley: uscat la aer, fără zahăr propriu, mai închis, absoarbe aromele.

• Oriental: uscat la soare, frunze mici, cel mai aromat, folosit în proporție mică.

• Niciunul nu se folosește singur într-o țigară obișnuită.